Duminica 27 după Rusalii 

Gârbovenia sufletească sau atracția  pământului, Lc. 13, 10-17.

"Și învăța Iisus într-una din sinagogi sâmbăta.Și iată o femeie care avea de optsprezece ani un duh de neputință și care era gârbovă, de nu putea să se ridice în sus nicidecum; Iar Iisus, văzând-o, a chemat-o și i-a zis: Femeie, ești dezlegată de neputința ta. Și Și-a pus mâinile asupra ei, și ea îndată s-a îndreptat și slăvea pe Dumnezeu. Iar mai-marele sinagogii, mâniindu-se că Iisus a vindecat-o sâmbăta, răspunzând, zicea mulțimii: Șase zile sunt în care trebuie să se lucreze; veniți deci într-acestea, vindecați-vă, dar nu în ziua sâmbetei ! Iar Domnul i-a răspuns și a zis: Fățarnicilor ! Fiecare dintre voi nu dezleagă, oare, sâmbăta boul său, sau asinul de la iesle, și nu-l duce să-l adape? Dar aceasta, fiică a lui Avraam fiind, pe care a legat-o satana, iată de optsprrezece ani, nu se cuvenea, oare, să fie dezlegată de legătura aceasta, în ziua sâmbetei ? Și zicând El acestea, s-au rușinat toți cei care erau împotriva Lui, și toată mulțimea se bucura de faptele strălucite săvârșite de El"

     Sfântul Maxim Mărturisitorul spunea că mintea nu are o formă stabilă, ci ea depinde de starea spre care se îndreaptă omul. Se îndreaptă spre bunătate, lumină, curățenie duhovnicească, aceasta este curată. Se îndreaptă spre răutate, mândrie și întuneric, ea se învăluie de întuneric.
     Evanghlia din această Duminică ne dezvăluie adevărul, că există o atracție care acționează asupra omului. Acolo, unde există o îngrămădire puternică de energii negative, este și o mare atracție spre cele sensibile-iraționale. Aceasta e atracția negativă spre aneantizare, care acționează împotriva oricărei forme de înălțare sufletească. E o gravitație excesivă, pe care energiile negative o exercită asupra omului, care a inversat itinerarul său existențial-duhovnicesc, de la lumină la întuneric. Ea este deosebit de periculoasă, cauzând gârbovenia sufletească, adică aplecarea în mod excesiv asupra pământului, ce reprezintă cele sensibile, cânt el uită că a fost creat să fie un antropos- un privitor în sus.
      Hristos eliberează femeia aflată de mulți ani în gârbovirea trupească, probabil și sufletească, arătându-ne prin aceasta că ținta noastră supremă este El. Menirea creștinului este extragerea din atracția celor sensibile, caracterizată prin gârbovenia sufletească și redirecționarea itinerarului existențial spre cele inteligibile.
      Atitudinea "mai marelui sinagogii " reprezintă rămânerea într-o periculoasă gârbovenie sufletească. Aceasta e un fel de trăire în iraționalitate ce atrage spre într-o paralizie a spiritului. Când nu te poți bucura de bucuria altora,  indiferent cât de neînsemnați sunt aceștia  pentru gândirea ta, ce gravitează doar spre pământ, și numai spre cele materiale, esti un gârbov întru spirit.
     Trei sunt învățăturile care merită reținute aici:
           1. Păcatele pe care le dorim și le săvârșim constituie forța negativă gravitațională ce ne atrage spre pământ, spre materie.
          2. Nu poți  să te mântuiești  retrăgându-te în carapacea egoismului și acolo să-ți contepli doar  propriul chip, descris cu o cerneală  simpatică, în detrimentul aproapelui.
          3. Mântuitorul Iisus Hristos reprezintă forța gravitațională pozitivă și iluminatorie, ce ne ajută să ne extragem din vraja gravitației negative, spre a deveni privitori în sus ( antropoi).

                                                                                                  Pr. Dumitru Megheșan